Si iata ca ziua mult asteptata, 1 Iunie a sosit. Tot ce nu a fost clar in legatura cu obtinerea mult ravnitului ID kort (cartea de identitate suedeza), s-a clarificat. In sfarsit cunoastem toate detaliile si formalitatile privind obtinerea acestuia. Dar …“surprize, surprize” pentru noi romanii este din nou un fruct oprit. De ce? Greu (sau usor?)de raspuns!
Dupa ce Suedia a fost una dintre putinele tari care a oferit romanilor si bulgarilor o feliuta de tort atunci cand le-au deschis usa pe piata muncii au avut asemenea remuscari incat azi s-au hotarat sa-si corecteze greseala prin a declara ca ”nu recunosc pasapoartele romanesti si bulgaresti ca documente de identitate valabile”.
Oriunde in lume si, binenteles si in Suedia, obtinerea actului de identitate national este conditionata de existenta unei alte posibilitati de identificare a aplicantului. In cazul cetatenilor straini acesta este pasaportul.
Rolul pasaportului este bine stiut. In orice tara din lume, la punctul de control al frontierei pasaportul unui cetatean strain este recunoscut ca document valabil(altfel nu s-ar fi eliberat). Pentru evitarea falsificarii acestuia si implicit a fi recunoscut de catre lucratorii de frontiera fiecare pasaport are elemente de siguranta cunoscute de catre acesti lucratori. Ca accesul intr-o tara este conditionat de viza sau nu, aceasta este determinata de relatiile diplomatice si acordurile pe care cele doua tari le au. Valabilitatea pasapoartelor in sine, ca documente de identitate, nu sunt insa puse in discutie nici in SUA si nici in Papua Guineea cu atat mai putin intre doua tari membre ale Uniunii Europene.
Inainte ca Romania sa devina membra a UE, noi puteam sa ne identificam cu pasaportul romanesc fara nici o problema pe teritoriul Suediei in fata oricaror organe ale autoritatilor publice, inclusiv la Skatteverket (Agentia de taxe si finante, Suedia). Acesta a fost pe deplin recunoscut si dupa ce am devenit membrii ai UE pana la data de 1 iunie cand acesta a incetat sa mai fie “document valabil” de catre Skatteverket.
Explicatia, o gaselnita cusuta de altfel cu ata alba, este ca “Romania si Bulgaria nu sunt semnatare a tratatului Shengen”.
Motivul real poate fii prilej de dezbatere si fiecare putem sa-l deducem sau cel putin sa-l speculam dar nu consideram ca merita deocamdata sa abordam acest subiect. Nu pentru ca nu ar fi important dar nu dorim sa-I lipsim pe domnii de la Skatteverket de ”placerea” de a gasi a un motiv mai plauzibil. Nu de alta dar explicatia prezenta este trasa de par cu violenta.
Ceea ce ma deranjeaza personal este reactia ambasadei romane si implicit a ministerului de externe roman. Mai exact lipsa acestei reactii care, ca de obicei, ne pune pe noi romanii in coada coloanei vertebrale a UE(in partea de sud a spatelui). Ba mai mult, de la 1 iunie am devenit chiar suportul pentru hartia igienica in toaleta acesteia.
Nu stim ce ne rezerva viitorul. Un lucru este insa cert: acesta nu miroase frumos!